De ce, Doamne, uneori viața-i crudă și-i nedreaptă
Despărțind mamă de fiu, despărțind fiică de tată
Și de ce atâtea lacrimi curg amarnic zi de zi
Și sunt inimile reci fără cânt și bucurii?
Ceru-n zare e-norat și e frig... iarna-i aproape
Visele ne sunt pustii mustind clipele deșarte
Și vin zvonuri de războaie
iar furtunile-s în toi
Mulți Te strigă-n deznădejde... Doamne, ai uitat de noi?
Mă aplec cu umilință și Te chem în părtășie...
Doamne mai revarsă har, dă-ne sfântă bucurie
Suntem slabi, așa de slabi... temerile ne frământă
Iar pe cale spinii-s mulți iar puterea ne e frântă
Dar Te-avem pe Tine, Doamne... Ești Nădejdea ce ne ține
Când bat valuri peste valuri pe o mare de suspine
Ne ești Stâncă, ne ești Soare,
Păstor bun și minunat
Ce aduce-nviorare când e sufletu-ntristat
Și de mai cârtim, ne iartă! Suntem doar un pumn de tină
Ce își poartă zilnic crucea obosit de-atâta vină
Iar de noi nu mai putem Tu, ne iei la pieptul Tău
Căci Tu poți s-aduci salvare și ne ocrotești mereu!

Vulcan-18-11-2024
Mary